Author: Robert Antonescu

O pledoarie pentru unitate

Se pare că acum, când se apropie aniversarea a 100 de ani de la Unire, suntem mai dezbinați ca niciodată. Opțiunile politice, alegerile privind credința, stilul de viață sau locul în care urmează să ne petrecem vacanța – toate constituie motive pentru separare, delimitare și conflict. Se emit judecăți de valoare absurde, de tipul: dacă

Continue Reading…

Poporul român e plecat în vacanță?

De câteva zile, Facebook-ul românesc e plin de o tensiune apocaliptică. Niciodată nu am mai văzut societatea românească (sau cel puțin aripa tânără, activă pe Internet) mai preocupată de mersul țării, mai implicată politic. Taberele sunt destul de confuze, ideologic, dar miza este cum nu se poate mai clară. Miza celor care ies în stradă

Continue Reading…

Cum am învățat să-mi placă rozul

Rozul e o culoare pentru fete. Rozul e o culoare frivolă. Bărbații adevărați nu poartă roz, nu conduc o mașină roz, nu vorbesc despre roz, nu gândesc roz. Adevărurile incontestabile de mai sus vizează doar culoarea roz. Mai sunt însă multe alte adevăruri incontestabile, care vizează alte culori sau cu totul alte subiecte, cum ar

Continue Reading…

O imagine care nu-mi iese din minte

Eram copil, probabil începusem școala, dar nu depășisem clasele primare. Cel mult 10 ani aveam. Iarnă geroasă, zăpadă mare. Eram la Vatra Dornei, spre sfârșitul vacanței. Tata era supărat, nervos. Mai târziu, în drum spre București, îi puneam întrebări despre mama și despre București, dar el îmi răspundea monosilabic. Nici nu m-a întrebat ce e

Continue Reading…

Cum ar fi aratat moartea unui motociclist pe vremea lui Stefan cel Mare?

Într-o seară ploioasă de Octombrie, Manole Păr-Negru, zis Jder, se întorcea de la o cinstită adunare, la care avusese de purtat vorbă de taină cu mai mulți comiși, staroști, căpitani și  alți oameni de încredere ai lui Vodă. Comisul fiind peste poate de grăbit, a trimis înainte, prin târgul Sucevei, o ceată de călăreți, spre

Continue Reading…

O povestire care n-a ajuns pe lista scurtă

Am cam încheiat lista de povestiri pe care îmi propun să le public într-un volum. Mai am de finisat niște lucruri, mai am niște replici de făcut să sune mai natural. În principiu, nu mai am modificări mari, pot să spun că sunt la 95%. Urmează problema spinoasă a găsirii unei edituri sau, cine știe,

Continue Reading…

România reală – românii fură și cred că e ok?

Nu-i așa că ne calcă pe nervi politicenii corupți? Nu-i așa că ne plângem că toți fură și nu le mai ajunge? Ne bucurăm când sunt luați la întrebări, când Justiția își face treaba, când sunt pedepsite hoțiile, delapidările și tot felul de abuzuri. Cu cât mai important și mai arogant a fost personajul la

Continue Reading…

bla bla bla

Dimineața e vreme să scrii poezii Fără să te critice unii sau alții că devii Lipsit de sens în metafore ageamii. Astfel poți vorbi de ochi galbeni și plete sângerii, De-aripi de îngeri din vinil și melodii, Zburând în sus și-n jos ca fluturii. Ai libertatea să-nfățișezi exigenților cititori O mare de păsări cu valuri

Continue Reading…

Câți oameni de bine sunt în România?

Oameni de bine mai avem în România? Ba au plecat în străinătate, ba sunt blazați, ba pur și simplu au schimbat tabăra și au trecut în rândurile politicienilor corupți și odioși, sau ale abonaților la contractele cu statul. Eu unul cu impresia asta rămân, dacă mă uit la televizor sau citesc site-urile de știri. De aia

Continue Reading…

Poezie motivațională

Nu există rețete (nici fete perfecte!). Ieși din casă (cine nu te lasă?)! Nu primi sfaturi ușoare, Nu citi cărți motivaționale! Nu-ți fie frică! (la nicio adică…) Nu fă liste fanteziste! te supăra pe PR-iste! Nu te raporta la Richard Branson, Folosește propriul tău neuron! Sun-o pe bunică-ta! Nu te plânge! Nu sta! Fă ceva!

Continue Reading…

Prăjitorul de pâine – scurtmetraj cu scenariu scris de mine

Anul trecut, parcă prin vară, mă sună vechiul meu coleg și prieten de la Filosofie, . De mă sună el? Să reluăm și noi legătura, că nu ne-am mai văzut de mult, și să ne întâlnim. Ne întâlnim, boierule. Unde și când? A durat vreo două săptămâni până s-au aliniat astrele pentru întâlnirea asta, dar

Continue Reading…

Anul literar 2015

Pentru ce te-ai născut? Vorbesc din când în când la telefon cu un amic. Suntem în relație de furnizor – client, el îmi furnizează mie servicii tipografice, când se ivesc proiecte care reclamă așa ceva. Omul scrie, deci o parte a convorbirilor noastre sunt așa, ca între scriitori pasionați. Și mereu îmi spune: – Nu

Continue Reading…