Author: Robert Antonescu

O imagine care nu-mi iese din minte

Eram copil, probabil începusem școala, dar nu depășisem clasele primare. Cel mult 10 ani aveam. Iarnă geroasă, zăpadă mare. Eram la Vatra Dornei, spre sfârșitul vacanței. Tata era supărat, nervos. Mai târziu, în drum spre București, îi puneam întrebări despre mama și despre București, dar el îmi răspundea monosilabic. Nici nu m-a întrebat ce e

Continue Reading…

Cel mai bun scurt metraj pe care l-ai vazut in viata ta

Nu-mi place să mă laud. Nu-mi stă în caracter. Sunt un om modest, plin de bun simț, îmi cedez locul în metrou nu doar în fața unei bătrâne cocoșate de sacoșe, ci și în fața unui cocalar mătăhălos. Nu-mi place să vorbesc despre mine, nu-mi place să folosesc verbe la persoana I. Îmi repugnă să-mi

Continue Reading…

Cum ar fi aratat moartea unui motociclist pe vremea lui Stefan cel Mare?

Într-o seară ploioasă de Octombrie, Manole Păr-Negru, zis Jder, se întorcea de la o cinstită adunare, la care avusese de purtat vorbă de taină cu mai mulți comiși, staroști, căpitani și  alți oameni de încredere ai lui Vodă. Comisul fiind peste poate de grăbit, a trimis înainte, prin târgul Sucevei, o ceată de călăreți, spre

Continue Reading…

O povestire care n-a ajuns pe lista scurtă

Am cam încheiat lista de povestiri pe care îmi propun să le public într-un volum. Mai am de finisat niște lucruri, mai am niște replici de făcut să sune mai natural. În principiu, nu mai am modificări mari, pot să spun că sunt la 95%. Urmează problema spinoasă a găsirii unei edituri sau, cine știe,

Continue Reading…

România reală – românii fură și cred că e ok?

Nu-i așa că ne calcă pe nervi politicenii corupți? Nu-i așa că ne plângem că toți fură și nu le mai ajunge? Ne bucurăm când sunt luați la întrebări, când Justiția își face treaba, când sunt pedepsite hoțiile, delapidările și tot felul de abuzuri. Cu cât mai important și mai arogant a fost personajul la

Continue Reading…

poetul dimineata

bla bla bla

Dimineața e vreme să scrii poezii Fără să te critice unii sau alții că devii Lipsit de sens în metafore ageamii. Astfel poți vorbi de ochi galbeni și plete sângerii, De-aripi de îngeri din vinil și melodii, Zburând în sus și-n jos ca fluturii. Ai libertatea să-nfățișezi exigenților cititori O mare de păsări cu valuri

Continue Reading…

Câți oameni de bine sunt în România?

Oameni de bine mai avem în România? Ba au plecat în străinătate, ba sunt blazați, ba pur și simplu au schimbat tabăra și au trecut în rândurile politicienilor corupți și odioși, sau ale abonaților la contractele cu statul. Eu unul cu impresia asta rămân, dacă mă uit la televizor sau citesc site-urile de știri. De aia

Continue Reading…

Poezie motivațională

Nu există rețete (nici fete perfecte!). Ieși din casă (cine nu te lasă?)! Nu primi sfaturi ușoare, Nu citi cărți motivaționale! Nu-ți fie frică! (la nicio adică…) Nu fă liste fanteziste! te supăra pe PR-iste! Nu te raporta la Richard Branson, Folosește propriul tău neuron! Sun-o pe bunică-ta! Nu te plânge! Nu sta! Fă ceva!

Continue Reading…

unatc2

Prăjitorul de pâine – scurtmetraj cu scenariu scris de mine

Anul trecut, parcă prin vară, mă sună vechiul meu coleg și prieten de la Filosofie, . De mă sună el? Să reluăm și noi legătura, că nu ne-am mai văzut de mult, și să ne întâlnim. Ne întâlnim, boierule. Unde și când? A durat vreo două săptămâni până s-au aliniat astrele pentru întâlnirea asta, dar

Continue Reading…

2015

Anul literar 2015

Pentru ce te-ai născut? Vorbesc din când în când la telefon cu un amic. Suntem în relație de furnizor – client, el îmi furnizează mie servicii tipografice, când se ivesc proiecte care reclamă așa ceva. Omul scrie, deci o parte a convorbirilor noastre sunt așa, ca între scriitori pasionați. Și mereu îmi spune: – Nu

Continue Reading…

masina de scris 3

Mai scriu…

Prin Februarie, anunțam că mă apuc să pun la punct câteva povestiri publicate anterior pe blog, cu scopul de a le aduna într-un volum. Am selectat inițial peste 30. Credeam că va dura în jur de 2 luni să fac niște îndreptări stilistice, să rescriu niște pasaje, să le aduc în punctul în care să fiu

Continue Reading…