Mai am 204.400 de ore de trăit

Speranța de viață, în România, este de 71,6 ani pentru bărbați și de 78,7 ani pentru femei, conform unor statistici din 2013 (vezi aici un articol pe tema asta). Asta înseamnă că un bărbat din România poate spera să trăiască cam 26.200 de zile, iar o femeie 28.730 de zile.

Pentru un om obișnuit, o zi este o unitate de timp destul de mare. De multe ori ne plângem “am avut o zi foarte lungă!”, înțelegând prin asta că s-au întâmplat foarte multe lucruri în ziua respectivă. Pe de altă parte, tot noi spunem “ar trebui o lege să se facă ziua de 30 de ore!”, adică nu avem timp să terminăm tot ce ne-am propus.

Un crop din prima poză pe care mi-a făcut-o fiică-mea, cu telefonul.

Cât timp avem, de fapt? Asta e întrebarea pe care mi-am pus-o. Să continuăm puțin calculele de mai sus!

O oră este o unitate de timp cu care ne descurcăm mai ușor. Dă-mi o oră și o listă de sarcini și sunt destul de capabil să evaluez câte sarcini din lista aia sunt capabil să duc la bun sfârșit. Cele 26.200 de zile care compun viața unui bărbat român conțin 628.800 de ore, în timp ce o femeie poate spera la 689.412 ore de viață. Vi se par multe? Eu am un fior când mă uit la aceste 6 cifre, înșirate cuminți, una după alta. Un număr relativ mic, de o mărime cu care mintea mea este familiară și căruia îi înțeleg foarte bine dimensiunile.

Mergem mai departe! Au trecut 35 de ani din viața mea până când mi-a dat prin cap să fac aceste calcule. Prin urmare, 12.775 de zile s-au cam dus. Adică 306.600 de ore. Presupunând că voi avea mai multă grijă de sănătatea mea decât românul mediu, să zicem că voi trăi 75 de ani. Mai am 40. Adică 14.600 de zile. 350.400 de ore mi-au mai rămas.

Într-o zi obișnuită, dorm (să zicem 7 ore), mănânc, mă spăl, mă îmbrac (să zicem vreo 2 ore), îmi conduc mașina ca să ajung dintr-un loc în altul (minim 1 oră). Rezultă că minim 10 ore pe zi sunt ore inactive, ore pe care le petrec dormind sau făcând diverse mărunțișuri. Asta înseamnă 146.000 de ore din cele care mi-au mai rămas. Mai am la dispoziție cam 204.400 de ore active. Ce-mi propun să fac în tot acest timp? Diverse acțiuni despre care cred că mă vor face fericit. Și acum intervine problema: cum gestionez aceste ore (care par încă multe, dar observați că reprezintă deja mai puțin de o treime din orele de viață la care poate spera un bărbat român)? 

Câte din cele 204.400 de ore de viață la care pot spera în continuare îmi voi petrece în acțiuni care mă fac să mă simt fericit, împlinit, vesel? Câte voi reuși să aloc pentru scris (se întâmplă să cred că unii oameni se nasc cu o menire pe lume și a mea e să scriu), câte voi reuși să aloc ca să mă joc cu fiică-mea, câte ca să-mi vizitez sau să-mi sun părinții? Câte ore voi petrece regretând că n-am făcut lucrurile la vremea lor?

Sunt niște întrebări banale, pe care le știm foarte bine, le-am citit în cărți, le-am văzut în filme, ne-am lovit de ele în viața personală. Dar mi se pare că prind cumva un contur mai bine definit (și mai îngrijorător) când le plasez pe fundalul acestor calcule. 

Am același telefon de vreo 2 ani. Am consumat 29 de zile de trafic de date. 696 de ore. Multe din ele cred că reprezintă drumuri pentru care am folosit Waze sau Google Maps. Dar multe din ele sunt ore lungi de scroll down pe Facebook sau pe Instagram. Nu zic că le-am pierdut – poate am citit chestii interesante, poate am învățat ceva, în tot acel timp, dar ȘTIU FOARTE BINE că sunt departe de a-mi folosi orele de viață rămase în cel mai inteligent mod posibil.

Îmi este clar că îmbătrânesc. Altfel nu aș fi scris acest articol. Și am o definiție pentru maturitate: maturitatea este vârsta logică la care omul manifestă o preocupare serioasă pentru buna gestionare a timpului. De fapt, e o pregătire pentru bătrânețe – pentru o bătrânețe fără regrete. Poate că oamenii care își petrec bătrânețea regretând au ars o etapă din viața lor și nu s-au maturizat niciodată. (Vorbesc aici de viața obișnuită, la parametrii normali, nu de războaie sau alte evenimente dramatice).

Cam atât. Tic-tac! Tic-tac!

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *