O povestire care n-a ajuns pe lista scurtă

Am cam încheiat lista de povestiri pe care îmi propun să le public într-un volum. Mai am de finisat niște lucruri, mai am niște replici de făcut să sune mai natural. În principiu, nu mai am modificări mari, pot să spun că sunt la 95%. Urmează problema spinoasă a găsirii unei edituri sau, cine știe, alegerea publicării independente, care nu mi-e clar cât ar fi de înțeleaptă și viabilă.

Până una-alta, una din povestirile pe care le-am refăcut pornind de la ceva ce am publicat deja aici pe blog este cea de mai jos. Ea nu a mai ajuns pe lista scurtă, adică e prea slabă pentru a fi inclusă în volum. Povestirea inițială (din Noiembrie 2012) e aici.

 

Caută mașina prin ceață

Vampiru e programator de meserie și se laudă mereu ce tip organizat și meticulos e el, își face liste cu taskuri pentru orice nimic, folosește Google Apps și își pune remindere la telefon să nu uite să cumpere Cola, estimând cu câteva ore înainte cam în ce moment se va afla lângă un supermarket și îi va fi sete. Vampiru se mai laudă că el are un metabolism special, pe care medicii nu-l pot elucida, în sensul că îi ajunge mai puțin somn decât oricărui om de pe planetă, fără să fie insomniac, fără să aibă vreo boală. Eu sunt ca bateriile alea performante, zice Vampiru, alea care au nevoie de jumătate de oră ca să se încarce. Dar bateriile astea lithiu-ion, minuni ale tehnologiei, bagă în ele curent electric, nu cola și țigări, ca Vampiru. Deși nu știu cu ce se încarcă, ficatul lui se pare că sfidează legile naturii și se prezintă, din punct de vedere medical, într-o formă impecabilă, de manual. E adevărat că Vampirul e slab ca un făcăleț și că are mereu cercuri vineții în jurul ochilor, dar pe dinăuntru se pare că e mai sănătos ca mine și ca tine, deși se odihnește foarte puțin. Noi îi spunem mereu: mai pune bre mâna și mai dormi, că belitul ochilor la monitor nu e odihnă! Fiecare doarme cât are nevoie! e replica lui standard. Și pe urmă se laudă: încet-încet, cred că voi ajunge să dorm două ore din 24, ca Machiavelli.

Ok. Să vedem acum ce-a pățit Machiavelli al nostru azi-dimineață!

Aseară am fost la băut cu el, cu Gelu și cu Mops, am râs și am dat niște beri peste cap și ne-am mai întâlnit cu niște amici, am ținut-o așa până foarte târziu. Bineînțeles, Vampiru a băut numai Cola și a sudat aproape două pachete de țigări, iar la 5 dimineața a insistat să ne ducă pe toți acasă. Gelu stă în Drumul Taberei, Mops prin Titan, iar eu în Pipera, deci ar fi trebuit să mă plimb cu ei prin tot Bucureștiul și să mă lase ultimul. Am zis pas, pentru că eram prea rupt, și m-am urcat într-un taxi. Mops și Gelu au zis că iau și ei un taxi, ca să-l scutească de plimbare, dar Vampiru o ținea pe a lui că el nu e obosit, pentru că a lucrat non-stop în ultima săptămână la un joc online și a trecut de un prag dincolo de care nu mai poate să adoarmă. Așa că a rămas să-l ducă mai întâi pe Gelu, pe urmă pe Mops, iar într-un final să se ducă și el acasă, în Berceni.

La 7.30, mă sună Vampiru și mă trezește din somn.

– Da, mă! zic speriat. Ce-ai pățit?

– Băi! face Vampiru.

– Ce e mă?

– Pana mea! Nu pot să cred…

– Ce-ai mă, ai pățit ceva?

– Băi! Mi-au furat mașina!

– Ce zici mă?

– Mi-au furat mașina!

– Cine?

– Nu știu, frate, hoții!

– Hai mă… Faci glume proaste? Sunt rupt de somn…

– Băi, mi-au furat mașina, clar. Nu mai e unde am parcat-o, a dispărut!

– Unde ai parcat-o?

– Unde parchez de obicei, am locul meu lângă scară.

– Ți-au furat-o din fața blocului?

– Din spatele blocului.

– Mă rog… de-acolo de lângă casă…

– Da, man! Ce fac? Sun la Poliție?

– Ce faci… Hmm, întâi și-întâi o cauți bine.

– O caut de juma de oră. Nu e, mi-au furat-o!

– N-are logică!

– De ce?

– Băi Vampirule, cine să-ți fure ție mă cotiga aia de Logan acuma, duminică dimineața? Poate ai uitat-o descuiată? Cu motorul pornit, cumva?

– Cotigă, căruță, cert e că a dispărut. Și nu, n-am uitat-o descuiată sau cu motorul pornit!

– Poate a plecat maică-ta cu ea!

Vampiru locuiește cu maică-sa și nu vrea nici mort să se mute singur, deși are bani și își permite.

– Exclus, zice el, maică-mea e la țară de vineri, eu am dus-o!

– Poate s-a întors și a plecat cu ea.

– Exclus, am vorbit mai devreme cu ea la telefon, face zacuscă acolo la țară.

– Acuma la 7 dimineața?

– Treaba ei!

– Auzi băi tâmpitule, dar tu de ce ești la ora asta treaz și-ți cauți mașina prin fața blocului, în loc să bagi câteva ore cornul în pernă?

– În spatele blocului, man! Acolo am locul meu, lângă scară.

– Ok, în spatele blocului. Ce-ți trebuia mașina, la ora asta?

– Vreau să plec la Brașov.

– La Brașov? Ce cauți la Brașov?

– Nu contează… E  o conferință pentru programeci, n-am somn, m-am hotărât să mă duc acolo. Dar n-am cu ce să mă duc!

– Eu zic mai bine să te culci, că ești zombie de oboseală. Când te trezești, îți amintești unde ai parcat-o și gata.

– Vrei să te-njur? Nu înțelegi că a dispărut? Am ajuns acasă, am ațipit o oră, sunt complet refăcut, vreau să plec. Când am coborât, nu mai era mașina!

– Băi, fii atent! Părerea mea e s-o cauți mai bine. Văd că e ceață afară. Poate ai trecut pe lângă ea. Sau, cel mai probabil, poate ai uitat unde ai parcat-o. Refă în minte traseul…

– Parchez lângă scară. De 3 ani de zile parchez în exact același loc, care e locul meu plătit. Lasă-mă-n pace cu traseul tău!

Ce om! M-a trezit după două ore de somn și tot el se ia de mine.

– Oi fi parcat la altă scară, zic.

– Oi fi dormit în altă casă, te pomenești! Ai vreo idee cum se procedează sau mă iei la mișto?

– Nu moșule, sincer nu te iau, dar mi-e greu să cred că ți-a furat cineva Loganul, așa în două ore. Uite, de fapt am o idee. Sună-l mai bine pe Gelu. El o să-ți spună ce ai de făcut și măcar pe el o să-l asculți, că pe mine văd că nu vrei.

– Bine. Hai pa!

Închid și pun telefonul pe silențios, să nu mă mai trezească nimeni. Dorm câteva ore, mă ridic complet refăcut și pun de o cafea. Mă uit la telefon. Vampiru nu a mai sunat, dar am două apeluri de la Gelu și un mesaj: sună-mă când te trezești! Îl sun.

– Hai noroc, mă!

– Salut! zic. Și-a găsit Vampiru mașina?

– Ai făcut ochi? zice Gelu. Ca să-ți povestesc…

– Hai, zi! fac eu, curios. Stai să-mi fac cafeaua. Te pun pe speaker, dar sunt cu tine, te aud, te ascult.

– Fii atent, începe Gelu. Mă sună Vampiru de vreo 10 ori, pe la 8 fără ceva. Tot vibra telefonul, era sub mine și mă gâdila, dar eu visam că înot în mare și că mi-a intrat un pește în chiloți. În fine, îi răspund într-un târziu și îmi zice că a vorbit cu tine, că tu nu vrei să-l ajuți, că i-au furat mașina, turuia ca o mitralieră. Zic: mi se pare dubios, miros o farsă de neam prost. El se jură că nu și mă roagă să-l învăț ce să facă. Omu’ chiar era îngrijorat! Zic, bine mă, hai că vin până la tine să vedem ce și cum. Mă ridic eroic din pat, mă urc pe motocicletă și mă duc la el. Îmi arată unde a parcat – că acolo parchează el întotdeauna, e locul lui, lângă scară. Dar pe locul ăla e altă mașină parcată! El zice: o fi parcat între timp, după ce mi-au furat-o, când am ajuns nu era aici. Zic, hai să-l căutăm pe tipul care a parcat, să-l întrebăm când a parcat. Vampiru mă asigură că n-are rost, pentru că nu îi cunoaște mașina și sigur nu e din bloc. De altfel, mașina avea număr de Harghita. Mă, zic, ăsta cu Harghita nu prea avea de ce să vină la 7 dimineața să parcheze pe locul tău. Probabil că a venit aseară, când erai tu plecat, și e la cineva aici în bloc. Zic, hai să ne uităm pe-aici pe străduțe, sigur ai parcat în altă parte. Dacă nu e și nu e, sunăm la Poliție, chiar am eu un prieten la Candiano Popescu – că acolo sunt ăștia de la furturi acum.

– Da? Nu știam.

– Da, acolo te duci să anunți dacă îți fură mașina. Ei, și zic eu: dacă n-o găsim și ești absolut sigur, mergem și vorbim cu omul, dar vezi să nu mă faci de râs – că e cu constatare, cu poze, cu interogat vecini, ditamai circul. A pățit un vecin al meu pe bune, adică chiar i-au furat-o, și am văzut cum se procedează. Vampiru zice: frate, nu sunt nebun! Tu nu vezi că nu e?! În fine, căutăm jumătate de oră în jurul blocului, pe străduțe, peste tot pe unde ar fi putut parca dacă și-a găsit cumva locul ocupat și nu-și mai aduce aminte. Mă uit eu atent, că el avea niște ochi de zombie, cum n-a dormit de vreo săptămână… Nimic.

– Deci chiar nu era?

– Nu era frate Loganul nicăieri!

– Și v-ați dus la Poliție?

– Da.

– Lucrează și duminică băieții?

– Păi, pentru furturi, da. Așa! L-am luat pe Vampiru în spate pe motocicletă și am tăiat-o spre Candiano Popescu. Un frig de-ți cădeau urechile, și ceață deasă. Când am ajuns, Vampiru era înghețat scândură, abia putea să țină pixul în mână. A declarat furtul, am vorbit cu prietenul meu de-acolo, care s-a nimerit să fie chiar de serviciu, așa că s-a ocupat personal de noi, Vampiru a scris o declarație, a semnat, tot ce trebuie. Ăia l-au întrebat de 10 ori: sigur n-ați parcat în loc nepermis, să v-o ridice? Sigur nu ați parcat în altă parte decât de obicei? Sigur, sigur, sigur? Vampiru: da, da, da! Pe locul meu, lângă scară!

– Parcă-l văd…

– Băi, omu’ vorbea serios! Bun, se pun băieții în mișcare, vine echipajul la bloc la Vampiru. Fac poze, sună pe la uși, trezesc lumea, se dau telefoane, tot tacâmul. Vecinii nu prea era pe-acasă, îți dai seama – duminică dimineața, nimeni nu văzuse nimic. Și la un moment dat Vampiru zice – băi, mă duc să cumpăr un pachet de țigări, că nu mai am. Eu – hai că vin și eu, că nici eu nu mai am; e departe? E cam o stație de tramvai, zice Vampiru, e un chioșc de unde iau mereu, că e deschis non-stop și au Gauloise Blondes de care-mi plac mie.

În momentul ăla Vampiru s-a oprit și s-a schimbat la față, s-a făcut alb ca hârtia. Pe urmă s-a făcut roșu, pe urmă verde, portocaliu, a trecut prin tot paletarul de culori.

– Să nu-mi zici că a uitat mașina la chioșc?

– Îți dai seama că exact asta a făcut!

– Nu pot să cred!

– Da mă! Când a ajuns acasă azi-noapte, s-a dus să-și ia Cola, țigări, un croisant, ce și-a luat el. Când a terminat cumpărăturile acolo, idiotul, obișnuit să meargă mereu pe jos și să se întoarcă pe jos, a uitat complet de mașină și s-a întors per pedes. Așa că mașina era parcată la strada mare, descuiată – îl aștepta cuminte pe Vampir.

– Păi și n-ați văzut-o când ați căutat-o?

– N-am ajuns chiar până acolo, că e totuși o bucată de mers și noi ne-am uitat mai mult prin jurul blocului, pe străduțe.

– Incredibil, zic, ce idiot e!

– Tu ești foarte drăguț, la adresa lui! Îți dai seama ce-au zis băieții de la Poliție, ce caracterizare i-au făcut?! I-a îmbunat el, și-a cerut scuze, le-a dat câte o sticlă de vin. S-a uitat prietenul ăsta al meu de la Candiano la el și l-a întrebat: ce ești tu, cu ce te ocupi? Zice Vampiru: programator. Păi vezi că-ți dă sistemul eroare! Trebuie să dai un restart. Vampirul stătea spășit, nu zicea nimic. Doamne! cât am râs, după ce au plecat gaborii! A meritat că mi-a stricat somnul, a fost mai bine decât dacă i-ar fi furat-o pe bune!

– Deci s-a rezolvat?

– S-a rezolvat, îți dai seama. Într-un final, i-am împăcat și pe băieți, au râs și ei.

– De-ale lui Vampiru, frate…

– Da, frate!

Am mai râs cu Gelu o vreme, după care el mi-a zis că e timpul să tragă un pui de somn ca lumea.

– Ok, zic, hai că-l sun și eu acuma pe Vampiru, să-mi povestească din punctul lui de vedere.

Închid cu Gelu și formez la Vampir.

Nu răspunde. Îmi dă mesaj: “DORM!” Eu trag un hanorac pe mine și ies în balcon să-mi termin cafeaua. Miroase incredibil de bine, în aerul rece. S-a ridicat ceața și a ieșit un soare cu dinți, departe peste București.

Hier ist es wichtig, dass man eine quelle http://essay-schreiben.de/ sucht, die einigen gte-kriterien entspricht

Comments

comments

One comment on “O povestire care n-a ajuns pe lista scurtă

  1. -

    Sincer, m-a amuzat pe cinste. Foarte tare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *