unatc2

Prăjitorul de pâine – scurtmetraj cu scenariu scris de mine

Anul trecut, parcă prin vară, mă sună vechiul meu coleg și prieten de la Filosofie, . De mă sună el? Să reluăm și noi legătura, că nu ne-am mai văzut de mult, și să ne întâlnim. Ne întâlnim, boierule. Unde și când?

A durat vreo două săptămâni până s-au aliniat astrele pentru întâlnirea asta, dar într-un final am reușit. Bem o cafea, la o măsuță puțin mai mare decât ceașca, undeva pe o străduță din Centrul Vechi, la soare. Vorbim pe îndelete de-ale vieții, aflu că Pop al meu se apucase de o nouă și frumoasă îndeletnicire: regia de film. Bravo, Pop!

Well, zice el, m-am gândit că ar fi o treabă să și colaborăm. Tu te-ai gândit vreodată să scrii un scenariu de film?

Domnule, m-am gândit, chiar am vrut să particip odată la un concurs organizat de HBO, dar mi-am dat seama că e timpul prea scurt și am lăsat-o baltă, pentru că nu aveam când să învăț suficient de mult despre CUM SE SCRIE un scenariu.

Bre, zice omul meu, lasă CUM SE SCRIE! Se scrie ca orice altă chestie și se învață pe parcurs. Fii atent de ce te întreb: ți-am citit niște chestii pe blog și ai verb, îmi place cum scrii. Nu vrei să-mi propui ceva, un scenariu pentru un film original? Și mai știi ceva?! Lasă și HBO-ul, gândește-te un pic la scenariul ăsta, îți trimit eu un kit de Final Draft sau ți-l descarci tu și te prinzi repede, numai pune acolo într-un document niște dialoguri, o idee, ceva… că facem noi filme și fără HBO!

Bine, Pop! Mă gândesc.

Aveam de câteva zile în cap un titlu bun. Într-o după-amiază, Ștef mă bate la cap că mi-a zis de nu știu câtă vreme că nu mai merge prăjitorul de pâine și eu nu fac nimic. Conștiincios, îl iau la desfăcut. E mai complicat decât pare la prima vedere, să desfaci acel mecanism. Sunt tot felul de șurubele, unele care cer o șurubelniță cu un fel de cap de care n-am văzut niciodată… în fine, long story short: l-am făcut bucăți ca să-mi dau seama că toată problema venea de la acele lamele de metal pe care se sprijină feliile de pâine, care se strâmbaseră într-un anume fel, astfel încât nu se mai puteau bloca în poziția de prăjire. Am îndreptat lamelele și totul a funcționat impecabil. Numărul de șuruburi pe care trebuia să le desfac de fapt? Zero.

Am râs puțin pe chestia asta și mi se tot învârtea în cap: Prăjitorul de pâine, prăjitorul de pâine. Era un titlu bun , dar nu știam că pentru un scurtmetraj! Are un accent bun, o ușoară aliterație de la cele două p-uri… Și a stat titlul ăsta acolo până când a venit Pop și l-a activat.

În două-trei zile am avut scenariul. De fapt, am avut prima variantă, pe care am lucrat apoi îndelung cu domnul regizor, de multe ori prin lungi convorbiri telefonice, odată în sălașul creativ al domniei sale, până când am ajuns la o variantă care să ne mulțumească pe amândoi. Mai puțin finalul, finalul finalului, care nici acum nu este hotărât definitv, dar asta e deja problema regizorului.

Între timp, domnul Pop și-a făcut treaba. A pregătit tot ce trebuia pentru o filmare de platou la distinsa instituție UNATC, a căutat actori, i-a găsit, a repetat replicile, le-a șlefuit, m-a zăpăcit cu telefoane, a făcut rost de bani, a mai pus de la el etc. etc. Și pe 23 Ianuarie, după 4 zile de filmări, it was a wrap – Prăjitorul de pâine, partea de platou (adică marea majoritate a filmului), era gata.

Am fost la filmări într-o singură zi. Mi s-a părut GENIAL. Vreau să mai scriu scenarii sau să fac ceva prin zona asta a filmului, că e prea frumos ca să nu mă mai întorc acolo!

Vă țin la curent cu evoluția lucrurilor și abia aștept să anunț: Prăjitorul de pâine, de Cristian Pop, poate fi văzut în [Cinema], în [zi, lună etc.]!

You can watch how a mom takes care of the kids cheap essay writing online so you know

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *