Masca. Așa da.

Eu mă mișc mai greu. Nu sunt extraordinar de inteligent, sau de mobil, nu prea îmi pică fisa.

Dar nu de asta scriu abia acum despre experiența de la Teatrul Masca. Au scris deja foarte mulți, pentru că am fost foarte mulți la spectacolul lor, Slugă la doi stăpâni. Și ne-a cam plăcut. Au scris mulți și au scris bine, nu prea am ce să adaug. M-am simțit ca un copil care a primit o jucărie nouă și s-a jucat cu ea până la epuizare, fericit ca un îngeraș.

Numai că jucăria a fost jocul actoricesc atent pregătit și bine dozat al unor oameni plini de pasiune.

Scriu abia acum pentru că vreau să spun două cuvinte despre brandul Masca, nu despre spectacol. Spectacolul a fost excelent, mergeți de-l vedeți, o să vă placă. Brandul, pe de altă parte, este și el excelent. Despre asta este vorba. Și cred că brandurile bune sunt mai rare și mai valoroase decât spectacolele bune.

Masca este ”un teatru altfel”. Când am auzit prima dată (sau am citit) acest tagline, m-am gândit că nu e unul extraordinar. Toată lumea vrea să fie ”altfel”, deja ca să fii altfel trebuie să spui direct cum anume ești tu diferit. Dacă ”altfel”=”diferit”, ce mare lucru comunici pretinzând că tu ești diferit? Toți sunt.

Experiența pe care am avut-o însă cu actorii, cu spațiul Masca (cel din Militari) și cu promovarea piesei Slugă la doi stăpâni m-a învățat la modul cel mai concret ceva ce știam doar din cărți. Experiența pozitivă cu brandul face mult mai mult decât un slogan ”meseriaș”. Poate că ”un teatru altfel” nu e extraordinar de creativ, la nivel de copy. Dar brandul își respectă promisiunea, e coerent și consistent, deci aduce valoare în relația cu publicul teatrului.

De ce e coerent: Masca e într-adevăr diferit de teatrele clasice, cel puțin cele ”de stat”.  Are o trupă tânără și totuși am simțit experiență în jocul actorilor. E singurul teatru ”de gest, pantomimă și expresie corporală”. Sala în care am văzut spectacolul e la mama naibii față de centru – pe Bd. Uverturii – ceea ce este ok, pentru că e altfel. Sala e altfel, show-ul e altfel – publicul a stat pe trei laturi ale sălii, actorii au intrat din toate părțile, au venit printre oameni, au interacționat cu publicul, ne-au lăsat o amintire – niște crenguțe pe care le-am fluturat pe Twitter pentru încă două zile.

De ce e consistent: Masca e primul teatru cu prezență serioasă on-line. Nu doar site, ci și profil de Facebook și pagină de fani, cont pe Twitter, blog și, mai ales, o activitate susținută și inteligentă în aceste medii. Teatrul Masca delivers la show-uri. Cel puțin la spectacolul la care am fost m-am simțit excelent. E drept ca a fost doar unul, dar abia aștept să mai văd. Iar promovarea a fost excelentă: layout pentru panoul de advertising de interior inspirat din TweetDeck, glume bine țintite către bloggeri strecurate în spectacol, campanie de social media excelentă (uitați-vă numai ce review-uri inimoase au obținut pentru show).

Poate că mai sunt de pus mici chestii la punc, mici detalii de finețe în comunicare. Dar acum eu mai de zis decât: așa da!

#mascatweetmeet asa da brand branduri masca teatrul masca Posted under Branduri, Branduri sub Lupă, Concret by Robert Antonescu