Month: March 2011

Masca. Așa da.

Eu mă mișc mai greu. Nu sunt extraordinar de inteligent, sau de mobil, nu prea îmi pică fisa.
Dar nu de asta scriu abia acum despre experiența de la Teatrul Masca. Au scris deja foarte mulți, pentru că am fost foarte mulți la spectacolul lor, Slugă la doi stăpâni. Și ne-a cam plăcut. Au scris mulți și au scris bine, nu prea am ce să adaug. M-am simțit ca un copil care a primit o jucărie nouă și s-a jucat cu ea până la epuizare, fericit ca un îngeraș.
Experiența pe care am avut-o însă cu actorii, cu spațiul Masca (cel din Militari) și cu promovarea piesei Slugă la doi stăpâni m-a învățat la modul cel mai concret ceva ce știam doar din cărți. Experiența pozitivă cu brandul face mult mai mult decât un slogan ”meseriaș”. Poate că ”un teatru altfel” nu e extraordinar de creativ, la nivel de copy. Dar brandul își respectă promisiunea, e coerent și consistent, deci aduce valoare în relația cu publicul teatrului.

Month: March 2011

London – forever after

Am găsit, într-adevăr, tot ce se spune despre Londra. Toate sunt acolo: cabinele telefonice roșii, autobuzele roșii cu etaj, taxi-urile negre, barurile vopsite pe-afară în negru, cu înfățișare de crâșmă veche, metroul cel eficient, la care se lucrează într-una – dar care comunică noi întârzieri și planuri de reabilitare ca o mare agenție de PR, rollerii din Trafalgar Square, parcurile imense, fish&chips, London Eye, Tamisa tulbure, Big Ben, arhitectura impecabilă, străzile curate ale centrului, Oxford Street cu droaia ei de magazine, muzeele gratuite, transportul scump / cazarea scumpă / mâncarea relativ ieftină, Starbucks și Nero Cafe și EAT etc. la tot pasul etc. etc.
Dincolo de toate astea, Londra este însă altceva…